- onorábil
- adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilã, pl. onorábile
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
onorábil
Look at other dictionaries:
onorabil — ONORABIL, Ă, onorabili, e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis. Trimis de ana zecheru, 24.05.2002. Sursa: DEX 98 Onorabil ≠ abject, detestabil,… … Dicționar Român
onorabilitate — ONORABILITÁTE s.f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité. Trimis de ana zecheru, 24.05.2002. Sursa: DEX 98 ONORABILITÁTE s. respectabilitate. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime ONORABILITÁTE s. v. cinste … Dicționar Român
preacinstit — PREACINSTÍT, Ă, preacinstiţi, te, adj. Foarte cinstit, vrednic de cinste, de veneraţie; onorabil, respectabil. ♦ (Substantivat, f. art.) Maica Domnului, Fecioara Maria. – Prea + cinstit. Trimis de oprocopiuc, 07.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
abject — abjéct, ă adj. care inspiră dezgust, repulsie, dispreţ; abominabil. (< fr. abject, lat. abiectus) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN ABJÉCT, Ă, abjecţi, te, adj. Care inspiră repulsie, dispreţ; josnic, netrebnic, mizerabil. – Din fr.… … Dicționar Român
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
cinstit — CINSTÍT, Ă, cinstiţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este de bună credinţă; onest, corect; care nu înşală. 2. Virtuos, fidel, cast. 3. (înv.) Vrednic de respect; stimat, onorat. – v. cinsti. Trimis de hai, 12.02.2008. Sursa: DEX 98 Cinstit … Dicționar Român
decent — DECÉNT, Ă, decenţi, te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, ntis. Trimis de RACAI, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, neruşinat, obraznic Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
detestabil — DETESTÁBIL, Ă, detestabili, e, adj. Vrednic de ură, de dispreţ. ♦ Care este foarte rău, care este cu mult sub nivelul aşteptat sau cerut. – Din fr. détestable, lat. detestabilis. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 Detestabil ≠ onorabil … Dicționar Român
dezonorabil — ≠ onorabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
